- a fi cu picioarele pe pământ
- înv. to bear a brain.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a fi cu picioarele pe pământ
Look at other dictionaries:
pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi … Dicționar Român
jos — JOS, JOÁSĂ, joşi, joase, adv., adj. I. adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într un loc mai puţin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcţie verticală coborâtoare. ♢ Cu faţa în jos = (culcat) … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
târşâi — TÂRŞÂÍ, tấrşâi, vb. IV. tranz. A târî picioarele sau încălţămintea în mers, frecându le de pământ şi producând un zgomot specific. ♦ refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [var.: (reg.) târşí, târşií vb. IV] – cf. t… … Dicționar Român
târî — TÂRÎ, târăsc, vb. IV. 1. tranz. A mişca un lucru (greu) dintr un loc în altul, trăgându l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ♢ expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ fig. A îndemna, a… … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
coropişniţă — COROPÍŞNIŢĂ, coropişniţe, s.f. Insectă dăunatoare plantelor, cu corpul greoi şi cu picioarele anterioare ca nişte lopeţi, care trăieşte în pământ şi care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). [var.: coropéşniţă s.f.]… … Dicționar Român
sfoară — SFOÁRĂ, sfori, s.f. 1. Fir lung obţinut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) şi folosit în special la legat. ♢ expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forţa lucrurile, a exagera în ceva.… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
butuc — BUTÚC, butuci, s.m. 1. Bucată dintr un trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buştean, buturugă. ♢ expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu mai poată mişca; a … Dicționar Român
